Regiunea istorică BANAT
Este o regiune care cuprinde zone din România, Serbia (Banatul Sârbesc) şi Ungaria. Pentru prima dată numele de Banat (Banatus Temesvariensis sau Banatus Temesiensis) a fost folosit în rapoartele lui Luigi Ferdinando Marsigli din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea şi în textul tratatului de pace de la Karlovitz (1699).
Suprafaţa
Banatul istoric însuma o suprafaţă de 28.526 km². La împărţirea provinciei, în 1919, României i-a fost atribuită o suprafaţă de 18.966 km² (aproximativ 2/3 din total), restul revenind Ungariei (284 km²), Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (9.276 km²).
Organizare administrativă
În România, din punct de vedere administrativ-teritorial Banatul este împărţit astfel: judeţul Timiş; judeţul Caraş-Severin, fără localităţile Bucova, Cornişoru, Boutarii de jos şi Boutarii de sus şi Preveciori; Judeţul Arad, doar partea de la sud de Mureş; judeţul Mehedinţi, numai Baia Nouă, Dubova, Eibenthal, Orsova şi Svinita; judeţul Hunedoara, numai localităţile Sălciva şi Pojoga.
Istoric
În anul 101 e.n., pentru prima dată în istorie, este evidenţiată importanţa Banatului în cursul războaielor dacice, într-un fragment păstrat din comentariile împăratului Traian. În anul 102 d. Hr. este ridicat castrul roman Tibiscum.
Regiunea istorică Banat, a cunoscut un fenomen de feudalizare timpurie, în secolul al XI-lea, existând un voievodat românesc condus de Glad, cu capitala la Morisena (localitatea actuală Cenad).
Două secole mai târziu, este consemnată existenţa cetăţii "Castrum Timissiensis" - Timişoara.
În anul 1552, Banatul este cucerit de oştile otomane conduse de Soliman Paşa şi rămâne timp de 164 de ani sub stăpânire turcească, respectiv pâna în anul 1716, când Timişoara este eliberată de Armata Imperială Austriacă. După cucerirea Timişoarei de către trupele austriece, Banatul devine domeniu al Coroanei Habsburgice, având loc colonizări masive cu populaţie de origine germanică, ceea ce modifică profilul etnic al regiunii şi imprimă o nouă dinamică a dezvoltării economice.
Secolul al XVIII-lea este perioada marilor transformări, materializate în vaste lucrări de construcţii, ceea ce face ca judeţul Timiş să se integreze zonei de civilizaţie a Europei Centrale.
După Primul Război Mondial şi unirea cu Regatul României (1918), urmează o perioadă prosperă în care se înfiinţează primele intituţii de învăţământ superior şi creşte numărul instituţiilor culturale. Această evoluţie pozitivă este însă întreruptă brutal de cel de-al al Doilea Război Mondial.
Aşezare
- Regiunea Banat - amplasată între Carpaţii Meridionali (Munţii Banatului), Dunăre şi râurile Tisa şi Mureş.
- Regiunea Crişana - ocupă o parte din vestul ţării şi este traversată de râurile Crişul Alb, Crişul Repede şi Crişul Negru.
Clima
- temperat continentală - caracterizată de veri călduroase şi ierni friguroase.
Site-ul nostru tratează în cadrul regiunii Banat-Crişana judeţele Arad, Bihor, Caraş-Severin şi Timiş.
Regiunea istorică CRIŞANA
Reprezintă o provincie istorică situată pe teritoriile României şi Ungariei, având ca limite naturale râul Tisa la vest, râul Mureş la sud, Munţii Apuseni în est şi rîul Someş în nord. A fost împărţită pe criterii etnice în 1920 între România şi Ungaria.
Suprafaţa
12.238 km²
Organizare administrativă
Pe teritoriul României, regiunea istorică Crişana este compusă din: judeţul Bihor şi judeţul Arad
Istoric
Acest teritoriu s-a aflat în afara zonei de ocupaţie romană, dar schimburile comerciale între dacii liberi şi romani erau foarte intense. În secolul XIV are loc invazia tătară în această zonă, iar în secolul XVI, Crişana intră sub stăpânire habsburgică. În secolul XVII, Cetatea Oradea intră sub stăpânire otomană. Teritoriul a fost integrat Ungariei prin dictatul de la Viena din anul 1940 şi a fost eliberat de militarii români în 1944.
Obiective turistice de interes istoric din Banat-Crişana
- Cetatea antică Ziridava - comuna Pecica judeţul Arad
- Cetatea medievală Şoimoş - judeţul Arad
- Cetatea Arad - judeţul Arad
- Cetatea Oradea - judeţul Bihor
|